Un depozit pare un obiect simplu: volum mare, fără oameni la birouri, fără cerințe de „confort”. Tocmai de aceea ventilația depozitului este adesea proiectată la final, ca o formalitate — sau nu este proiectată deloc. Iar vara marfa se deteriorează, iarna pe structurile metalice apare condensul, iar personalul din zona de picking se plânge de aerul greu de sub acoperiș.

Ventilația depozitului: de ce calculele de birou nu funcționează aici

Biroul și depozitul sunt două tipuri diferite de sarcină, deși ambele țin de ventilație. Într-un birou, variabila principală sunt oamenii. Rata de schimb de aer se calculează după numărul de angajați: un anumit volum de aer proaspăt pe persoană pe oră. Spațiul are înălțime redusă, sarcina este previzibilă, iar intervalul de temperatură este îngust.

Într-un depozit lucrurile stau altfel. Oamenii sunt puțini, dar volumul este uriaș, înălțimea ajunge de la 6 la 12 metri și mai mult, iar principalele surse de probleme nu sunt respirația angajaților, ci căldura de sub acoperiș, umiditatea, praful și caracteristicile mărfii depozitate. Calcularea schimbului de aer „după oameni” nu are sens aici: calculul se face după volumul spațiului, aporturile termice de la acoperiș și echipamente, precum și după cerințele mărfii concrete.

Mai există o diferență fundamentală — stratificarea aerului pe înălțime. Într-un spațiu înalt, aerul cald se acumulează sus, la acoperiș, iar cel rece coboară jos. Vara, sub acoperișul metalic temperatura atinge 45–50 °C, în timp ce la nivelul podelei poate fi cu 15–20 de grade mai mică. Fără o evacuare organizată, acest strat supraîncălzit apasă asupra întregului sistem: marfa de pe rafturile superioare se supraîncălzește, iar o ventilație calculată „la media volumului” nu face față.

Ce trebuie să rezolve concret ventilația depozitului

Ventilația unui depozit are trei sarcini de bază, iar prioritatea dintre ele depinde de ce se depozitează și de cum este organizată activitatea.

Prima — evacuarea căldurii în exces. Supraîncălzirea spațiului de sub acoperiș vara este cea mai frecventă problemă a depozitelor din Moldova. Se rezolvă printr-o combinație de ventilație cu introducere și evacuare și, unde este nevoie, prin evacuarea mecanică a aerului cald din zona superioară. Pentru depozitele neîncălzite este adesea suficientă o evacuare naturală bine organizată prin deflectoare de acoperiș, plus introducere de aer la nivel inferior.

A doua — controlul umidității. Condensul pe suprafețele reci — grinzi metalice, porți, ambalaje — înseamnă coroziune, mucegai și deteriorarea mărfii. Este deosebit de critic pentru depozitele cu ambalaje din carton, electronice, produse alimentare și materiale de construcții. Aici ventilația lucrează împreună cu dezumidificarea: evacuează aerul umed și nu lasă punctul de rouă să coboare până la nivelul structurilor.

A treia — eliminarea noxelor și a mirosurilor. Dacă în depozit funcționează utilaje de manipulare cu motor cu ardere internă, se face ambalarea unor materiale care degajă praf sau se depozitează substanțe chimice — ventilația trebuie să evacueze gazele de eșapament, praful și vaporii din zonele de lucru. Aici nu mai este vorba doar despre integritatea mărfii, ci și despre siguranța personalului, iar acest aspect este reglementat de normele sanitare.

Este important că aceste sarcini nu sunt universale. Un depozit de materiale de construcții, un depozit frigorific de alimente și un depozit încălzit de electronice necesită soluții diferite. De aceea ventilația depozitului nu se proiectează după un șablon, ci în funcție de marfa concretă, regimul de lucru și structura clădirii.

Ce trebuie luat în calcul înainte de instalare

Înainte de a alege echipamentele, se clarifică câteva date de intrare.

Tipul mărfii depozitate și cerințele ei. Alimente, medicamente, electronice, materiale de construcții — fiecare are propriile intervale admisibile de temperatură și umiditate. Uneori sunt norme stricte, alteori cerințe ale furnizorului sau ale asigurătorului. Acesta este punctul de plecare al întregului calcul.

Structura și înălțimea clădirii. Un hangar metalic neizolat și un depozit solid cu pereți din beton se comportă diferit. Înălțimea determină dacă este nevoie de o combatere separată a stratificării aerului și de evacuarea căldurii din zona superioară.

Regimul de exploatare. Funcționează depozitul non-stop, există locuri de muncă permanente de picking, intră utilaje în interior. De aceasta depinde unde este nevoie de un schimb de aer intensificat și de introducere de aer proaspăt, și unde este suficient un regim de menținere.

Încălzirea și legătura ei cu ventilația. Într-un depozit încălzit, ventilația și încălzirea trebuie să funcționeze coordonat — altfel căldura se pierde prin evacuare, iar facturile la energie cresc. Aici contează echilibrul: un schimb de aer suficient fără pierderi inutile de căldură. Mai multe despre modul în care corelăm aceste sisteme — pe pagina Ventilație pentru spații comerciale.

Toți acești parametri influențează alegerea schemei: unde este suficientă ventilația naturală și unde este nevoie de o centrală de ventilație mecanică cu introducere și evacuare, dacă este necesar un recuperator de căldură pentru economie de energie și dacă se impune un circuit separat de dezumidificare. La calcule este bine să te orientezi după normele actuale de schimb de aer pentru clădirile de depozitare și de producție — de exemplu, standardul european privind ventilația spațiilor nerezidențiale și normativele naționale în construcții.

Ventilația depozitului nu este o „versiune redusă” a sistemului de birou, ci o sarcină inginerească separată, în care se calculează volumul, căldura și umiditatea, nu numărul de oameni. O eroare de calcul aici costă nu disconfortul angajaților, ci marfa deteriorată.

Discută ventilația depozitului tău